09 / 2011 25

Bucuria de a te îngrămădi în tine însuţi ca într-o teacă

text de Serban Axinte

să te întorci în decorul de piatră al primei zile,

să reverşi chipul mort al copilului

într-o altă formă, atent la toate mişcările,

la toate încercările nereuşite ale tatălui.

mi-ai dat cuvântul, eu te-am crezut,

nu putrezi aici, intră în camera din spate

şi lasă îngerii să te decupeze din colţul tău.

nu te sfii să pici direct

de tine însuţi merită să te temi ca de ciumă.

o frântură din gândul meu să-ţi întindă nervii la maxim,

să te eliberezi,

să-ţi scurtezi umbra, să te aduni în punct.

da, da, da, memoria ta întinerită şi rece,

da, da, da, culoarul fără ieşire al zilelor,

totul într-o perfectă ordine, în armonie.

nu-mi mai rămâne decât să te sărut, cu voie, fără de voie,

nu mai contează,

lumina soarelui o să mai stea puţin deasupra

până n-o să mai rămână altceva decât bucuria.

bucuria de a te îngrămădi în tine însuţi ca într-o teacă.